Cristian Anghel, director executiv Goldart: Trebuie să fii inventiv, poate mai mult decât pe orice altă piaţă.

Piaţa de artă din România, un segment pe care anul trecut s-au tran­zac­ţionat lucrări în valoare de circa 6 mi­lioane de euro, se con­fruntă cu o pro­blemă majoră, lipsa colec­ţionarilor în con­tex­tul în care tinerii manifestă un apetit redus pentru astfel de investiţii.

Garantarea randamentelor ar putea fi una dintre soluţii, crede Cristian Anghel, director executiv al Goldart, una dintre cele mai mari case de licitaţii locale.

„Anul 2008 a fost foarte bun pentru artă, dar anii 2011-2012 au fost de vis pentru că erau disponibilităţi, dar mai ales erau colecţionari.  Azi, colecţionarii sunt pe cale de dispariţie. Tinerii nu cumpără artă, iar dacă o fac, cumpără doar un bun estetic fără a gândi lucrurile în perspectivă. Ei nu urmăresc un autor, nu au ca obiectiv realizarea unei colecţii. Cred că este vorba şi despre o lipsă de educaţie, dar şi o greşeală a vechilor colecţionari care nu au ştiut cum să creeze viitoarele generaţii de colec­ţionari“, spune Cristian Anghel, cel care de la începutul anului trecut a preluat conducerea casei de licitaţii Goldart după o experienţă semni­fi­cativă dobân­dită în domeniul financiar.

„În 2016 am venit la Goldart după o carieră în burse, asigurări şi reasigurări. După ce ai reuşit să vinzi cu succes promisiuni (asigurări/reasigurări), să vinzi artă este mult mai uşor.“

Veniturile casei au crescut anul trecut cu circa 10% pe o piaţă care a scăzut cu 10%.

„Anul trecut piaţa de artă a scăzut cu 10%, dar este o evoluţie bună, oricât de straniu ar suna, faţă de scăderile din anii precedenţi, de 30-50% anual. Valoarea pieţei de artă a fost anul trecut de 6 milioane de euro, valoare care reprezintă suma tranzacţiilor realizate prin casele de licitaţii, mai mică decât cea mai scumpă lucrare semnată Adrian Ghenie (unul dintre cei mai cunoscuţi pictori români din acest moment, reprezentant al Şcolii de la Cluj – n. red.) şi vândută în 2016 pentru suma de 7,1 milioane de lire sterline de către Christie’s.“

În 2012-2013, de exemplu, piaţa de artă din România era de circa 12-13 milioane de euro, potrivit lui Cristian Anghel. În timp ce pe plan local apetitul pentru artă a fost puternic afectat, la nivel internaţional piaţa de artă a crescut de două ori în ultimii 10 ani.

„Anul trecut am reuşit să creştem cu 10%, până la un nivel de 450.000 de euro, aceasta fiind valoarea volumelor tranzacţionate. În casă rămân însă circa 135.000 de euro, sumă care reprezintă comisioanele aplicate de noi. Din totalul încasărilor noastre mai putin de 30% vin din artă contemporană pentru că încă arta veche se vinde. Găseşti oricând un cumpărător pentru ea. Tranzacţionezi o semnătură care are o valoare certă.“

Dar în contextul în care comuni­tatea colecţionarilor riscă să devină un club tot mai select, Cristian Anghel spune că Goldart încearcă să pună umărul la formarea unei noi generaţii, venind în întâmpinarea viitorilor colec­ţionari cu un produs dedicat. Astfel, casa garantează un randament de 15% la finalul unei perioade de trei ani de la achiziţia unei lucrări.

„Trei ani este o cutumă în piaţa de artă pentru menţinerea unei lucrări. Dacă o vinzi mai repede, apar anumite întrebări. Produsul lansat anul trecut promite răscumpărarea lucrării după trei ani de zile la un randament de 15%. Din prima săptămână de la lansarea acestui produs am reuşit să vindem cinci lucrări. Plaja de clienţi pe care o ţintim noi este cu vârste cuprinse între 30 şi 45 de ani. Ne propunem ca în primul an de la lansarea acestui produs să vindem 300-350 de lucrări prin acest mecanism. Cele mai multe vor fi lucrări de artă contemporană. Pariul în artă se face mereu pe artă contemporană. »

Astfel, pentru anul acesta casa Goldart şi-a propus realizarea unor venituri de 800.000 de euro.

„Trebuie să vii să garantezi în această piaţă, nu doar să povesteşti că investiţia în artă aduce randament financiar. Trebuie să fii inventiv, poate mai mult decât pe orice altă piaţă. Nu este neapărat dificil pentru că vinzi obiecte frumoase, unice. Nu sunt foi de hârtie, nu sunt obligatiuni, ci un lucru care îţi place şi de care te bucuri în fiecare zi. Ne dorim foarte mult să ne creem propria piaţă prin atragerea în acest domeniu a unei noi generaţii de colecţionari. Ne poziţionăm ca un market maker.“

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.01.2017