Una dintre cele mai importante creații a lui Nicolae Grigorescu, de care și acesta se simte legat încă de la prima expunere, ”Nimfă dormind” înscrie o pagină importantă a creației lui Grigorescu, cea în care acesta era racordat la mișcările stilistice europene, respectiv la simbolism. Tema femeii între flori, a nimfei în mijlocul pădurii în care este zeiță,  este una specific simbolistă, de largă circulaţie în jurul anului 1900.

Spre deosebire de lucrări ca “Ţărăncuţe (De la fântână)” sau “Țărăncuță odihnindu-se”, ce se înscriu în curentul tradiționalist de la începutul sec. XX  sau extrem de frecventele lucrări ce au ca motiv central ”Carul cu boi”, destinate publicului larg, iubitor al lumii satului, care și acum devin recorduri de vînzări în licitații, “Nimfă dormind” este un vârf al creației grigoresciene ce își merită locul special pe care autorul i-l rezervase la prima ei expunere din 1887.

Alexandru Vlahuţă relatează că opera se numără printre preferatele lui Nicolae Grigorescu, din cea de-a doua expoziţie deschisă de artist, în 1887, la Palatul Eforiei. Acesta enumeră pictura printre alte câteva peisaje şi o natură moartă, pe care Grigorescu le însemnase ca vândute, înainte de sosirea publicului: “[…] se grăbise să vie în ziua aceea mai de dimineaţă […] să-şi asigure… în contra cumpărătorilor câteva tablouri care-i erau scumpe, scumpe ca o fiinţă vie, şi pe care niciodată şi cu nici un preţ n-a vrut să le vândă.”.

Din atelierul lui Grigorescu a cumpărat-o probabil Ernest Goodwin, englez de origine şi director adjunct la Banque de Roumanie, cel care a achiziţionat în decurs de douăzeci de ani lucrări de Grigorescu, pe care le alegea după vizite repetate în atelierul său şi mai rar din expoziţii.

Al. Vlahută spune în monografia dedicată autorului că printre operele din colecția Goodwin făcea parte și opera prezentă, reprodusă în 1908 în calendarul Minerva sub titlul de ”Studiu” (pag. 277), numită apoi „Nimfă dormind la marginea pădurii”, cea de care artistul nu intenționa să se despartă, dar pe care a cedat-o totuși colecționarului englez. Acesta va vinde colecția sa mai multor amatori, după 1910, când dorește să se întoarcă în țara de origine.